Intrarea Triumfatoare a Regelui Isus in Ierusalim

Intrarea Triumfatoare a Regelui Isus in Ierusalim
Matei 21:1-17
Ce isi aduce aminte omul(in general) cand i se spune de duminica floriilor?
Probabil imediat ar putea veni un raspuns ceva de genul acesta:Este ziua de nume(Florin, Florina, Florian, Florica si multe alte nume- flori/florii)
Cati oameni stiu ce s-a intamplat in urma cu aproximativ 2000 de ani inainte intr-o astfel de zi? Ce s-a intamplat intr-o astfel de zi in urma cu aproximativ 2000 de ani?
Asa cum spune titlul capitolului 21 din Matei: Intrarea Domnului in Ierusalim – Domnul a intrat triumfator in Ierusalim.
Intrarea Domnului Isus in Ierusalim(aceasta intrare in Ierusalim a Domnului Isus)a fost vestita inca cu aproximativ 700 de ani inainte, de catre profetul Isaia. Sa privim dar in Isaia 62:11.
Profetul Zaharia(cam cu 550 de ani inainte de acest eveniment) profeteste intrarea Domnului in Ierusalim(Zaharia 9:9).
Versetul 9 – In timp ce multimea mergea, unii inaintea Domnului Isus, altii in urma Lui, cantau probabil psalmii pelerinilor. Matei a scris ca oamenii (inclusiv copii- vs 15) strigau cuvintele Psalmului 118:26:BINECUVANTAT ESTE CEL CE VINE IN NUMELE DOMNULUI! Domnului Isus I se striga: Osana, fiul lui David! (aici as vrea sa fac o paranteze si sa spun ca cuvantul “OSANA” vine de la cuvantul ebraic hosîah na  “Mantuieste(-ne), ne rugam” sau “Izbaveste-ne, Te rugam!”, cuvant preluat din Psalmul 118:25 – “Doamne, ajuta! Doamne, da izbanda!”
Intrarea Domnului in Ierusalim imi aminteste de o alta scena in care cineva cand intra intr-o cetate, dupa ce era victorios, toata multimea il aclama.
Iata ce mi-a descoperit Dumnezeu, si cred ca este o comparatie care trebuie luata in seama deoarece sunt foarte multe asemanari intre aceste doua “INTRARI TRIUMFATOARE”
Oare despre ce este vorba?
Poporul aclama/canta in felul urmator(in mod special femeile): “Saul a batut miile, iar David zecile lui de mii!”
David era ginerele imparatului Saul. Imparatul Saul a promis ca ii va da de nevasta pe fiica lui celui care ii va aduce capul lui Goliat. David a fost acela care a omorat gigantul filistean. Saul era gelos pe David pentru ca crestea in popularitate si in faima, ca renumele lui David creste in raport cu al lui, si doreste moartea lui David. De aceea il trimite in multe batalii extrem de grele doar in speranta ca David va muri, va pierde), dar fiindca Dumnezeu era cu David, el mereu avea biruinte.
Nu vi se pare o asemanare foarte izbitoare cu ceea ce am vazut mai devreme din Matei 21  poporul Il aclama pe Domnul Isus atunci cand intra in cetate, precum si pe David il aclamau alta data cand venea biruitor. Poporul L-a primit pe Domnul Isus ca sip e un rege. Cand a fost uns Iehu imparat poporul(oamenii) din vremea respective au facut exact la fel. Sa citim dar 2 Imparati 9:13.
Daca ne uitam la farisei, oare ii putem compara cu imparatul Saul in aceasta privinta?
Nu vreau sa fortez nota, nu vreau sa trag de texte doar pentru a scoate ceea ce vreau de acolo, ci pur si simplu vreau sa ma minunez de cat de minunata si plina de invataturi este cartea aceasta, BIBLIA.
Un lucru care l-am invatat in timpul liceului(un lucru pe care fratele Radu Campean mi l-a spus cand am fost in timpul liceului)/un lucru pe care si eu il spun tuturor celor care studiaza Biblia, este acesta: TOTDEAUNA CAND STUDIEZI BIBLIA(CUVANTUL LUI DUMNEZEU) COMPAR-O TOT CU EA(BIBIA). Inainte sa citesti carti de comentarii, articole si alte lucruri, roaga-te lui Dumnezeu sa te lumineze in intelegerea a ceea ce citesti, iar pentru a-ti dezvolta cultura genera biblica, nu te impiedica nimeni si nimic sa mai folosesti cate o carte de comentarii.
Chiar Biblia ne indeamna la un astfel de lucru:”Cercetati toate lucrurile si luati ce este bun!”
Raman uimit de foarte multe ori atunci cand studiez Cuvantul lui Dumnezeu si Il compar tot cu EL, de felul in care Dumnezeu imi vorbeste si de felul cum lucrurile scrise in Biblie sunt foarte importante si de un real folos pentru fiecare dintre noi. Suntem noi oare ca si crestinii de alta data din Berea? Ce spune Biblia ca faceau ei? Ascultau ceea ce le spunea Pavel, dar nu se multumeau doar cu atat – mergeau acasa si cercetau sa vada daca ceea ce li se spusese era adevarat.
Sa revin deci la ce am afirmat mai devreme: David, castigand razboaie, batalii, castigand faima, Saul devine gelos pe el.
Domnul Isus Hristos, proclamand adevarul, facand minuni, poporul este atras de El(de ce spun asta? – doar la cele 2 inmultiri ale painilor au fost in total zeci de mii de oameni). Oare cati farisei nu s-ar fi bucurat sa aiba si ei faima pe care Domnul Isus o avea.
Gelozia/invidia este un lucru foarte periculos. Cineva spunea ca invidia este cea mai periculoasa boala existenta in aceasta lume.
Ce credeti? ESTE MAI USOR SA TE BUCURI CU CEI CE SE BUCURA SAU SA PLANGI CU CEI CE PLANG? Biblia ne indeamna sa radem cu cei ce rad si sa plangem cu cei ce plang. Este mult mai usor sa plangi cu cei ce plang, nu?
De ce spun asta? Sa ne imaginam, prin absurd, ca tu impreuna cu cel mai bun prieten de-al tau participati la un concurs foarte important, poate chiar intr-o campanile electorala, dar in partide adversare. Castiga premiul/respectiv alegerile acel prieten al tau. Oare te poti bucura de reusita lui? Sau devii invidious ca el a reusit, iar tu nu?
Pilda lucratorilor viei  daca ne uitam cu un capitol inaintea capitolului 21 in Matei vedem o pilda pe care Domnul Isus a rostit-o cu privire la invidie. Imi aduc aminte ca vara trecuta, inainte de a merge la institut, la o ora de rugaciune de duminica dimineata am vorbit despre invidie si am afirmat un lucru, si anume: CELCE ESTE INVIDIOS PE CINEVA DIN CAUZA FAPTULUI CA ARE MAI MULTE POSIBILITATI FINANCIARE DECAT EL, DIN CAUZA FAPTULUI CA EL ARE PROSPERITATE IN CEEA CE FACE, DIN CAUZA FAPTULUI CA LUI II MERGE MAI BINE ESTE DE FAPT INVIDIOS PE CEL CE IL BINECUVINTEAZA, IAR ACELA ESTE DUMNEZEU. Data trecuta cand am fost acasa am vazut faptul ca nu il poti iubi pe Dumnezeu daca nu iti iubesti aproapele(1 Ioan 4:20, 21).
Repet intrebarea la care as vrea sa ne gandim… nu cumva faruseii se pot asemana cu Saul din acest punct de vedere?
As vrea dar sa revin la textul citit, dupa aceasta introducere lunga, dar care cred ca ne-a fost si ne este de folos. Dumnezeu ne-a adus aminte cateva lucruri foarte importante. As vrea sa fim atenti in continuare la ceea ce El vrea sa ne vorbeasca.
Ce putem invata din acest text?
1. Inchinarea falsa te indeparteaza vesnic de Dumnezeu inca de pe acest pamant
Oare de cate ori am avut noi o inchinare falsa?
Cum este inchinarea noastra?
Versetul 9 ne arata faptul ca poporul(respective noroadele) L-au primit pe Domnul Isus ca pe un Rege.
Cum trebuie sa fie inchinarea noastra?  In duh si in adevar
Vrem sa fim niste inchinatori adevarati(autentici)? Vrem ca inchinarea noastra sa fie autentica?  Ioan 4:23
De ce trebuie ca inchinarea noastra sa fie facuta in duh?
Oare te poti inchina lui Dumnezeu si sa nu ai o inchinare care sa nu Ii fie placuta lui Dumnezeu?
DA… din pacate  poti sac anti o cantare de pocainta, o cantare care vorbeste despre bunatatea lui Dumnezeu, o cantare care, prin mesajul ei Il proclama pe Dumnezeu, si totusi gandurile tale sa nu fie la inchinare, conectate de mesajul cantarii respective. Poate ca ingrijorarile si grijile au pus stapanire pe tine. Oare toate aceste lucruri te fac sa ai o inchinare in duh si in adevar? Care este consecinta unei astfel de inchinari? Care sunt consecintele unei inchinari false? Cum am numit acest punct?!?!
Iti merge numele ca traiesti, dar de fapt esti mort  bisericii din Laodicea i se spune ca desi se crede ca este bogata si ca nu duce lipsa de nimic, totusi in ochii lui Dumnezeu este… si se folosesc 4 cuvinte destul de urate pe care nu as vrea sa le spun(dar puteti citi dumneavoastra – Apocalipsa 3:17)
Inchinarea mea oare cum este? Inchinarea ta cum este? Ii place lui Dumnezeu inchinarea mea? Este autentica inchinarea mea? Are valoare inchinarea pe care o am?
Cum poti avea parte de o inchinare adevarata? Cum poti avea parte de o inchinare autentica?
Inainte de a raspunde la intrebare vreau doar sa amintesc faptul ca inchinarea noastra inaintea lui Dumnezeu nu este doar partasia pe care o avem noi la biserica, ci inchinarea noastra este insasi viata noastra. Ii este placuta lui Dumnezeu, sau pacatul pune un zid de despartire intre noi si EL si nu ne putem inchina in duh si in adevar(nu putem avea o inchinare autentica)?
(repet intrebarile)  imbinand credinta cu faptele  Iacov 2:26  ce trebuie sa facem? 1 Petru 1:5
De ce de multe ori ne amagim printr-o inchinare falsa? Sau de ce de multe ori ne amagim sufletul printr-o viata de crestin doar de duminica, fiind acel sol stances pe care cade samanta evangheliei?
De ce de multe ori sau de cele mai multe ori ne multumim cu comoditatea, cu comfortul?
De ce de prea multe ori suntem “lenesi spirituali”? Imi pare rau, dar simt indemnul sa iti spun un lucru pe care probabil nu l-ai constientiat... trebuie sa te atentionez:
DACA INCHINAREA TA NU ESTE FACUTA IN DUH SI IN ADEVAR NU ARE VALOARE, ESTE EGALA CU ZERO... SI IN LOC SA FIE SPRE ZIDIREA TA SPIRITUALA, E SPRE OSANDA TA!
Daca inchinarea ta nu este facuta in duh si in adevar, atunci, imi pare rau sa iti spun, dar doar te amagesti, deoarece lui Dumnezeu Ii displac astfel de inchinari.

Fii sincer cu tine si examineaza-te, cereteaza-te: DACA PANA ACUM NU AI AVUT O INCHINARE AUTENTICA, E TIMPUL SA ITI DORESTI SA AI O ASTFEL DE INCHINARE CARE II ESTE PLACUTA LUI DUMNEZEU!
Ce spune Biblia despre astfel de oameni? Despre felul in care ii veti recunoaste? “… ii veti cunoaste dupa roadele lor”(Matei 7:16)
Sa ne consacram slujbei din via Domnului si sa nu acceptam compromisul(ACAN, SAUL, DAVID, ANANIA SI SAFIRA)!
Probabil vom spune multi dintre noi ca nu suntem ca cei din vremea Domnului Isus care, am vazut in textul citat, au facut din Templu o pestera de talhari… OARE CHIAR ASA SA FIE???
Trupul nostru, spune Scriptura, este Templul Duhului Sfant!(Romani 6: 19, 20)
OARE DE CATE ORI AM INTRISTAT DUHUL SFANT?
OARE DE CATE ORI AM FACUT LUCRURI CARE NU II PLAC LUI DUMNEZEU?
OARE DE CATE ORI INCHINAREA NOASTRA NU A FOST ADEVARATA/AUTENTICA?
OARE DE CATE ORI AM AVUT O INCHINARE FALSA?
Doamne iarta-ne oridecate ori am avut o inchinare falsa, iarta-ne Te rugam, oridecate ori am avut o inchinare superficiala; iarta-ne Te rugam, oridecate ori prin inchinarea noastra Te-am intristat. Te rugam ajuta-ne ca de acum inainte inchinarea noastra sa fie ADEVARATA/AUTENTICA/IN DUH SI IN ADEVAR.
Probabil acum ar putea aparea intrebarea de ce sa ne inchinam in duh si in adevar?
Inainte sa trec la cel de-al doilea punct as vrea sa vorbesc despre oamenii care L-au aclamat pe Domnul Isus.  acestia L-au primit ca un rege; frumos, nu?
Dar tot acesti oameni, dupa 5 zile au strigat ceva… si probabil cu mai multa “ravna”(Luca 23:20, 21)
Oare unii dintre ei/multi dintre ei nu erau cei care L-au proclamat atunci cand intrase in Ierusalim?
Si acum revin la intrebarea: De ce sa ai o inchinare autentica?
2. Inchinarea autentica este singura inchinare care te apropie de Dumnezeu
Dumnezeu vrea ca noi sa ne consacram lucrarii Lui, vrea ca noi sa fim sfinti: Romani 12:1, 2; Luca 1:72-75; 2 Corinteni 1:12; Levitic 10:10; Proverbe 3:5-8 … si multe alte versete…
Dumnezeu ne vrea sfinti… unde sa fim sfinti?
Un băietel a citit istoria miscătoare a călugărului Simeon Stâlpnicul, care îsi trăise întreaga viaţă în vârful unui stâlp. Miscat de relatare, a hotărât să imite sfintenia pusnicului în propria sa cameră. Cu ajutorul colegilor a adus un stâlp destul de gros pe care l-a pus în mijlocul camerei, fixat de un scaun. Deasupra a pus tăblia mesei, pe care a fixat-o cu un cui zdravăn. Multumit s-a căţărat pe platformă, hotărât să rămână acolo până va fi „umplut” cu sfintenie.
Nu a trebuit să astepte prea mult pentru că sosirea părintilor a adus „persecutia” pentru isprava lui. Supărat s-a dat jos de pe stâlp spunând: „ Este foarte greu să fii sfânt în propria casă.”
De multe ori este mai usor să fii sfânt în biserică, în societate sau în alt loc. Adevărata sfinţenie însă se dovedeste în famile. Dacă în societate purtăm adesea o mască care ne pune la adăpost, în familie suntem fără nici o „protecţie” si acţionăm în adevărata noastră identitate

Ce trebuie sa facem?  Efeseni 4:24 … Domnul Isus a spus ca toata puterea I-a fost data in cer si pe pamant. Tot El a spus ca nu putem sluji la 2 stapani. Nu trebuie sa acceptam compromisul  desi lumea in care traim este plina de ispite, sunt multe tentatii, noi trebuie sa stam cu coloana vertrebrala dreapta sis a nu acceptam compromisul(poezia Nu taia din cruce!)
ASTAZI ESTE VREMEA IN CARE PUTEM ALEGE. ASTAZI ESTE VREMEA IN CARE PUTEM HOTARI SA NE CONSACRAM LUI SAU DACA DORIM SA TRAIM O VIATA DE CRESTIN DOAR CU NUMELE, SUPERFICIAL(de duminica)
Trebuie sa o rupem cu pacatul
Semiramida, soţia lui Nimrod, împăratul Asiriei, a dorit să fie si ea împărăteasă. Măcar pentru o zi. De câte ori prindea ocazia, se ruga de soţul ei să-i facă această simplă favoare. O singură zi de domnie. În cele din urmă împăratul a hotărât să-i îndeplinească dorinţa. I-a dat coroana, sceptrul si inelul. Toate numai pentru o zi. Când a ajuns pe tron, prima poruncă a fost să lege pe împărat de mâini si de picioare si să-i taie capul. Întrucât puterea ei era deplină, sentinţa a fost executată. În felul acesta ea a domnit toată viaţa.
Ce putem invata din aceasta istorisire?
Cu păcatul nu e de glumit. Iniţial este un umil supus, apoi acceptat, devine concetăţean cu drepturi, sfârsind prin a fi un aspru tiran. „Mă tem, spune apostolul Pavel, că după cum sarpele a amăgit pe Eva... tot asa vă va amăgi...”- 2 Cor.11: 3. Pentru a nu ajunge sub robia lui trebuie de fiecare dată distrus din fasă.

Romani 6:1  Romani 6:2 => astazi e ziua cand Dumnezeu inca ne cheama la pocainta… poate fi ultima pentru unii dintre noi. Nu iti pot garanta ca dupa ce vei iesi pe acea usa din spatele tau neluand o hotarare in viata ta, vei mai avea ocazia sa mai fii provocat sa iei o hotarare in viata ta. Nu iti pot garanta ca vei mai avea ocazia sa mai vii la biserica. Nu iti pot garanta ca vei mai avea sansa sa iei din nou o hotarare. Ce faci acum? Stai pasiv la Cuvantul Domnului? Nu te intereseaza ceea ce Dumnezeu iti vorbeste si vrea sa iti vorbeasca azi? Dumnezeu azi iti cere sa te consacrezi lucrarii Sale. Dumnezeu azi iti cere sa iti predai viata in Mana Lui. Dumnezeu azi iti cere sa te sfintesti. Dumnezeu azi iti cere sa vii cu pocainta inaintea Lui si sa Il accepti ca Domn si Mantuitor personal al vietii tale. Asta inseamna ca inainte sa iei o hotarare/decizie, mai intai o aduci inaintea Lui prin rugaciune si Il rogi sa tea jute sa iei decizia corecta. Nu mai esti stapan pe viata ta, ci trebuie sa Il lasi pe El stapan, trebuie sa Il lasi pe El in controlul vietii tale. De ce? Pare greu, nu? Vreau sa va spun ca doar prin El putem ajunge la Tatal care este in ceruri. El stie drumul. De aceea trebuie sa Il lasam pe El sa ne conduca viata, gandurile si tot ce suntem noi sa fie al Lui. Daca nu facem acest lucru, cu siguranta vom avea mult de suferit. Daca nu facem acest lucru, cu siguranta nu vom ajunge in rai. Domnul Isus a spus in Ioan 14:6 ca El este Calea, Adevarul si Viata, iar nimeni(tin sa accentuez ca nimeni) nu vine la Tatal(nu va putea ajunge in cer) decat prin Mine(decat prin Domnul Isus). Esti tu gata sa iti predai in aceasta zi viata in totalitate lui Dumnezeu? Sa nu uitam ce a spus Domnul Isus: “Cine nu este cu Mine este impotriva Mea”(Matei 12:30a). Ce alegi? Dumnezeu sa te ajute sis a ne ajute pe toti sa ne dedicam intreaga noastra viata Lui!

Stoica Timotei

Fundamentele teologice ale predicării

1. Introducere
În lucrarea de faţă vom vedea de ce este necesară predicarea. Samuel Wemp spunea că „Predicarea și predarea Cuvântului lui Dumnezeu este o parte vitală a lucrării. Să stai la amvon și sa predici prin puterea Duhului Sfânt și să vezi cum Dumnezeu transformă viețile este aproape ca și cum ai gusta din bucuriile cerului.”[1]
Predicatorul trebuie să aibă anumite fundamente teologice ale predicării. El trebuie să aibă o convingere puternică despre Dumnezeu, Scriptură, Biserică și despre predicare. El nu poate să proclame Adevarul lui Dumnezeu dacă nu este convins de lucrurile care țin de lucrarea lui.
Este foarte important ca un slujitor al lui Dumnezeu în această slujba a proclamării Cuvantului lui Dumnezeu prin predicare să aibă o înțelegere cât se poate de clară a lucrării pe care o face și să aibă chiar și convingeri teologice în ceea ce privește predicarea Cuvântului lui Dumnezeu.
2. Convingerea despre Dumnezeu
Aceasta este prima convingere pe care predicatorul trebuie să o aibă. El trebuie să aibă o convingere și o înțelegere clară și precisă despre Dumnezeu, „lucruri privitoare la ființa, acțiunea și scopul Lui”[2].
2.1.Dumnezeu este Lumină
Primul lucru care trebuie să îl știm este că Dumnezeu este lumină. El este sursa luminii. 1 Ioan 1:5 spune astfel: „Vestea, pe care am auzit-o de la El și pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină și în El nu este întunerec.” Sunt foarte multe interpretări pe această temă, dar în această literatură ioanină lumina simbolizează „adevărul”. Știind aceasta, am putea spune că așa cum natura luminii este de a lumina, tot așa este și natura lui Dumnezeu de a Se revela pe Sine[3].
2.2.Dumnezeu lucrează
Al doilea lucru pe care trebuie să îl știm ca și slujitori ai lui Dumnezeu este faptul că Dumnezeu lucrează. Dumnezeu și-a arătat puterea în creația Sa, dar și când a fost pe acest pământ prin Dumnezeu Fiul, adică Domnul nostru Isus Hristos. Domnul Isus Hristos, înainte de a Se înălța la cer a spus: „Toata puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ.”(Matei 28:18).


2.3.Dumnezeu vorbește
Al treilea lucru pe care trebuie să îl luăm în calcul este că Dumnezeu vorbește. Începutul epistolei către Evrei ne arată acest lucru astfel: „După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe chipuri...”(Evrei 1:1).
De la noi nu avem nimic de spus. A ne adresa unei congregații fără ferma convingere că suntem purtătorii unui mesaj divin ar constitui o culme a aroganței și a nebuniei. Doar atunci când suntem convinși că Dumnezeu lucrează(și că astfel S-a făcut cunoscut), că Dumnezeu a vorbit(și că astfel Și-a explicat lucrările) trebuie să vorbim, căci nu vom putea tăcea.[4]
Dumnezeu este Cel care vorbește, iar predicatorul are responsabilitatea să se adreseze mulțimii de oameni cu mesajul pe care Dumnezeu i l-a dat.
3. Convingerea despre Scriptură
Trebuie să știm că există putere în Cuvântul lui Dumnezeu. Această putere a mântuirii nu se află în înțelepciunea omului, ci în Scriptură(Cuvântul lui Dumnezeu). Oamenii, ca sa fie mântuiți, trebuie să se întoarcă spre Cuvântul lui Dumnezeu, iar dacă predicatorul vrea să facă o lucrare care să îi conducă pe oameni la mântuire, ei trebuie să predice Cuvântul lui Dumnezeu.[5]
Cuvântul lui Dumnezeu are mai multe funcții: Instruire, mustrare și îndreptare, edificare, mângâiere, motivare, înțelepciune, salvare și o salvare în comunicare.[6]
Pentru că este un subiect destul de vast, ar trebui să luăm în calcul 3 lucruri importante cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu.
3.1.Scriptura este Cuvântul scris al lui Dumnezeu
Aceasta este o definiție cât se poate de clară, simplă și adevărată a Scripturii. Este o diferență între a crede în puterea lui Dumnezeu sau în faptul că Dumnezeu a vorbit și că Scriptura este Cuvântul Său scris pentru noi oamenii.
Pentru că Biblia este Cuvântul scris al lui Dumnezeu pentru noi, Ea este unică și are autoritate.
Este de la sine înțeles că nu putem folosi Scriptura în mod adecvat la amvon dacă doctrina noastră despre Scriptură este inadecvata. Și viceversa, creștinii evanghelici, care au cea mai înaltă concepție despre Scriptură, ar trebui să fie departe cei mai conștiincioși predicatori. Faptul că nu suntem astfel de predicatori ar trebui să ne facă să plecăm capetele de rușine.

Dacă Scriptura ar fi doar o adunătură de idei omenești, care să reflecte credința comunităților creștine timpurii și să fie străbătută doar ici și colo de către un puseu de inspirație divină, atunci o atitudine nonșalantă și degajată față de ea ar fi scuzabilă.[7]

Știind că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu scris pentru noi oamenii, se poate ridica întrebarea dacă mai vorbește încă prin ceea ce a vorbit.
3.2.Dumnezeu vorbește încă prin ceea ce a vorbit
Este foarte ușor să spunem că Scriptura este Cuvântul scris al lui Dumnezeu și să ne oprim la această afirmație. Dacă am rămâne cu această afirmație fără să ne dorim să cunoaștem altceva mai mult despre Cuvântul lui Dumnezeu, vom fi descoperiți în fața criticilor care spun că Dumnezeul nostru, chiar dacă nu este mort, pare să fie aproape mort, astfel ajungem să creăm o impresie despre Dumnezeu, Cel care a vorbit cu secole în urmă, că acum tace și că acum singurele Lui cuvinte provin doar din această carte care a fost lăsată cu mii de ani în urmă.[8]

Atunci când am înțeles cu adevărat ideea că „Dumnezeu încă vorbește prin ceea ce a vorbit”, vom fi feriți de două erori diametral opuse. Prima este credința că, deși s-a auzit în vremurile vechi , vocea lui Dumnezeu rămâne astăzi tăcută. A doua este afirmația că Dumnezeu vorbește într-adevăr astăzi, dar că vorbele rostite de El au prea puțin de-a face cu Scriptura. Prima idee transformă pe creștini în niște iubitori de antichități, iar a doua în adepți ai existențialismului creștin.[9]

Dumnezeu, astăzi, încă mai vorbește prin Cuvântul Său, de aceea putem afirma că acest Cuvânt al lui Dumnezeu mai are încă putere.

3.3.Cuvântul lui Dumnezeu este puternic
Pe lângă faptul că Dumnezeu a vorbit în vechime și că vorbește și acum, El și înfăptuiește ceea ce spune. Cuvântul Lui nu doar explică acțiunea Lui, ci este activ prin El Însuși. John Wesley a fost un predicator care a cunoscut din experiență o putere mare din Cuvântul lui Dumezeu. În jurnalul lui se găsesc foarte multe însemnări pe marginea acestui subiect, referitor la puterea Cuvântului de a îmblânzi mulțimi ostile și de a le convinge de starea lor păcătoasă.

4. Convingerea despre Biserică
În primul rând ar trebui să se știe ce înseamnă cuvântul Biserică în original. Termenul grecesc folosit pentru Biserică este Ekklesia și înseamnă „cea chemată afară”. Totalitatea acelora care cred în Domnul Isus Hristos, ca și totalitatea unor astfel de credincioși care locuiesc într-o localitate limitată, în manuscricul grec al Noului Testament, este definită ca fiind Ekklesia.[10]
Despre Biserică oamenii au foarte multe convingeri. Biserica este creația lui Dumnezeu prin Cuvântul Său. Ba mai mult decât atât, această nouă creație a lui Dumnezeu este foarte dependentă de Dumnezeu, asemeni vechii creații.
Dumnezeu a chemat-o la viață prin Sfânta Scriptură și, chiar mai mult decâr atât, o menține și o susține, o reformează, o conduce și o sfințește, o înnoiește prin același Cuvânt.[11]
Această dependență a Bisericii de Cuvânt nu este o doctrină îmbrățișată de toți cu bucurie. În zilele polemicii romano-catolice, exponenții ei cei mai înverșunați insistau că „Biserica a scris Biblia” și, prin urmare, are autoritate asupra ei. Și astăzi încă se mai poate auzi acest argument simplist. Este adevărat, desigur, că ambele testamente au fost scrise în contextul unei comunități de credincioși și că alcătuirea Noului Testament, prin providența lui Dumnezeu, așa cum au văzut deja, a fost într-o oarecre măsură determinată de nevoile congregațiilor creștine locale. În consecință, Biblia nu poate fi detașată de mediul din care își trage obârșia, nici nu poate fi înțeleasă într-un context izolat de cel original.[12]
Dacă biserica ar dori să aibă din nou parte de o perioadă în care să înflorească, atunci are nevoie de o recuperare a predicării puternice și biblice, într-un spirit de credincioșie. Dumnezeu încă le spune oamenilor ceea ce spunea și psalmistul altă dată, în Psalmul 95:7 ”O! De ați asculta azi glasul Meu”, în timp ce predicatorilor le spune: „O! De ați proclama Cuvântul!”.
5. Convingerea despre predicare
Despre predicare trebuie să se știe că este transmiterea Adevărului și că este o temelie(în mod reciproc pentru activitatea pastorală.[13] Dacă ne uităm atenți în Noul Testament putem vedea că înainte de a se naște Domnul Isus, vărul Său, Ioan Botezătorul predica și proclama botezul pocăinței. Domnul Isus, în lucrarea avută pe acest pământ, a predicat, iar Matei 5-7 ne prezintă în detaliu o predică a Domnului Isus de pe Muntele Maslinilor. După Domnul Isus au fost ucenicii și apostolii care au început să predice Evanghelia(Vestea Bună) Mântuirii.[14]
Predicatorul scoțian James Stewart spunea că obiectivele oricărei predicări adevărate sunt „trezirea conștiinței prin sfințenia lui Dumnezeu, hrănirea minții cu adevărul lui Dumnezeu, purificarea imaginației prin frumusețea lui Dumnezeu, deschiderea inimii față de dragostea lui Dumnezeu, dedicarea voinței față de voia lui Dumnezeu”.
Cu alte cuvinte, Dumnezeu este scopul predicării, El este temeiul predicării – iar toate mijloacele necesare între aceste două repere sunt date de Duhul lui Dumnezeu.[15]
Pentru că trebuie să se admită că pastorii sunt învățători și predicatori, se ridică o întrebare, și anume: Ce fel de predici ar trebui să aibă ei?
Materialele de homiletică sunt pentru ei o listă bogată de opțiuni. Sunt predici tematice și textuale. Unele predici au scop doctrinar, devoțional, etico-moral, evanghelistice și așa mai departe.[16]
În ceea ce privește pregătirea mesajului de către pastor, pe care i-l dă Dumnezeu, el trebuie să se lase stăpânit de text, să lase textul să vorbească, sa lucreze la claritatea mesajului, iar mai apoi să pregăteasca transmiterea mesajului și desigur, să nu uite să se pregătească pe el însuși ca să transmită mesajul.[17]
6. Concluzii
Pentru a putea proclama Cuvântul lui Dumnezeu clar și limpede, trebuie mai întâi să Îl crezi, să ai convingeri ferme asupra Lui, apoi să te lași condus, călăuzit și insuflat de Duhul Domnului. Foarte mulți predicatori predică Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu sunt siguri pe ceea ce ei predică, tocmai de aceea ei nu sunt siguri pe ceea ce rostesc în predicile lor și proclamă Adevărul lui Dumnezeu ca și pe o minciună. Ca și slujitor al lui Dumnezeu, trebuie să ai convingeri clare ale credinței tale în Dumnezeu, iar mai apoi acestea te vor ajuta să predici Adevărul lui Dumnezeu cu putere, ca pe un mare adevăr.
Lucrarea de față a avut scopul să te ajute să înțelegi marile doctrine ale creștinismului(Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, despre Biserică, iar mai apoi despre lucrarea de predicare).

[1] Summer Wemp, Ghid de Păstorire Practică (Illinois: Societatea Misionară Română, 1985), p. 185.
[2] Vezi John Stott, Puterea predicării (Cluj Napoca: Edit. Logos, 2004), p. 84.
[3] Ibid, p.84-85.
[4] Ibid, p.87.
[5] Vezi, John Stott, Portretul Predicatorului ( Cluj-Napoca: Edit. Logos, 2002), p. 121.
[6] Pentru mai multe detalii vezi Mihai Handaric, Curs de Predicare- Exegeza și Homiletica Textelor Biblice ( Arad: Edit. Carmel Print, 2007), pp. 17-28.
[7] John Stott, Puterea predicării (Cluj Napoca: Edit. Logos, 2004), p. 90.
[8] Ibid, p. 91.
[9] Ibid, pp. 92-93.
[10] Vezi Konrad Bussemer, Biserica Domnului Isus Hristos (București: Edit. Stephanus, 1996), p.9
[11] John Stott, Puterea predicării (Cluj Napoca: Edit. Logos, 2004), pp. 98-99.
[12] Ibid, p. 99.
[13] Pentru mai multe detalii vezi Vasile Talpoș, Propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu (Germania: Edit. Lumina Lumii, 1994), pp. 8-10.
[14] Pentru a vedea felul predicării lui Ioan Botezătorul, a Domnului Isus, a ucenicilor și a apostolilor vezi Costel Ghioancă, Predicarea reștină în perioada postmodernă (Dej: Edit. Astra, 2007), pp. 18-24.
[15] John Piper, Supremația lui Dumnezeu în Predicare (Oradea: Edit. Cartea Creștină, 1999), p.19.
[16] Vezi John Stott, Puterea predicării (Cluj Napoca: Edit. Logos, 2004), p112.
[17] Pentru a vedea in detaliu aceste lucruri vezi Greg Scharf, Pregătiți pentru a predica (Oradea: Edit. Făclia, 2008), pp. 131-204.

Sper ca aceste lucruri sa ne ajute sa intelegem mai bine lucrarea de predicare si sa fie niste fundamente in lucrarea aceasta. Doresc ca Dumnezeu sa va binecuvanteze!


Stoica Timotei :)

De ce și acest blog?

Mă gândeam să am undeva o arhivă a lucrărilor de seminar pe care le fac și a lucrurilor interesante și de interes major(sper)pe care le voi citi. Pentru acelea care nu vor fi scrise de mine, voi scrie sursa și autorul lor(în cazul în care voi ști). Totodată voi încerca ca mai înainte de a posta un articol sau o lucrare care nu este scrisă de mine, să iau legătura cu autorul și să îi cer permisiunea.

Cam atâta am de spus despre acest blog și despre perspectivele care le am cu privire la el. Sper să vă placă! :)

Dumnezeu să vă binecuvânteze!