Ce este împlinirea?

Căutând un comentariu pe cartea Eclesiastul, am gasit un articol interesant care mi-a atras atenția în mod deosebit. Sunt scrise niște gânduri de Dr. Costel Sofronie.

Ce este împlinirea?
Este împlinirea atingearea unui scop?
Este împlinirea satisfacerea unei nevoi?
Este o căutare.
Este o căutare a tuturor oamenilor: a celor săraci, dar şi a celor bogaţi; de la cerşetori la împăraţi toţi o caută. Este şi o căutare a tuturor timpurilor: pe cât de veche este, pe atât de actuală. Toate religiile o caută; toate recunosc că omul are nevoie de ceva ce nu are şi fiecare religie încearcă să dea un răspuns sau o soluţie acestei căutări. Şi ştiinţa o caută. Se investesc sume uriaşe pentru ca oamenii să fie mai mulţumiţi, satisfăcuţi şi împliniţi. Dar sunt oamenii cu adevărat mai împliniţi?
Este în Biblie o carte care are tocmai această temă: căutarea împlinirii. Această carte, numită Eclesiastul, ne prezintă căutările unui om pentru găsirea împlinirii, rostului în viaţă, a satisfacţiei.
Solomon a fost un om foarte bine înzestrat de Dumnezeu şi a avut la îndemană toate posibilităţile de a căuta, tot ce i-au văzut ochii. Şi a căutat şi cercetat totul.
Să vedem împreună unde a căutat Solomon împlinirea şi ce a găsit.
În lucrurile materiale şi avuţii (Ecles.2.4-8a): „Am făcut lucruri mari… Mi-am
făcut… Am cumpărat… Am avut… Mi-am strâns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări.” Şi ce a găsit? (v.11): „Când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele, şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt…”
În plăceri, desfătare şi veselie (Ecles.2.10): „Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nici o veselie…” Ce a gasit? (Ecles.2.17): „Atunci am urât viaţa căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deşertăciune şi goană după vânt.” Nici o satisfacţie şi împlinire!
În dragoste (1 Împ.11.3): „A avut de neveste sapte sute de craiese împărăteşti şi trei sute de ţiitoare…” Cu ce rezultat: o viaţă mai amară decât moartea (Ecles.7.26), iar aceste femei i-au fost o cursă şi un laţ!
În lux (1Împ. 10.27): „argintul era aşa de obişnuit la Ierusalim ca pietrele”. Rezultatul (Ecles. 2.18): „Mi-am urât până şi toată munca pe care am făcut-o”.
În putere (Ecles. 2.9): „Am ajuns mare, mai mare decât toţi cei dinaintea mea…” Cu ce folos sau împlinire? Deşertăciune şi goană după vânt!
În cunoaştere şi înţelepciune (Ecles. 1.13,14): „Mi-am pus inima să cercetez şi să cercetez şi să adâncesc în înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri..” iar în 1 Împ. 4.30-34 ni se spune că: „Înţelepciunea lui Solomon întrecea înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului…. Era mai înţelept decât orice om… Veneau oameni din toate popoarele să asculte înţelepciunea lui…” Şi rezultatul acestor căutari a fost foarte elocvent (Ecles. 1.14): „…totul este desertăciune şi goană după vânt!”
În diferite religii: după ce a primit atâtea de la Dumnezeu şi a vorbit de două ori cu El, Solomon (1 Împ. 11.4-11):„ i-au aplecat inima spre alţi dumnezei… s-a dus după Astartea, zeita sidonienilor, şi după Milcom, urâciunea amoniţilor… a zidit pe muntele din faţa Ierusalimului un loc înalt pentru Chemos…, pentru Moloc…”
Cu ce s-a ales Solomon din toate aceste cătăi? Împlinire? Nu! Numai desertăciune şi goană după vânt, gol şi neîmplinire. Pentru că nu a căutat-o acolo unde trebuie, acolo unde se poate găsi.
Un bătrân sărac şi singur se trezeşte într-o noapte auzind zgomote în casă şi vede nişte hoţi căutând de zor ceva şi îi întrebă ce caută. „Bani căutăm, moşule!” răspunseră ei. La care el le spune linistit: „eu nu găsesc bani ziua, şi voi căutaţi să găsiţi ceva noaptea… zadarnică căutare!”
De aceea mesajul lui Solomon este: nu mai căutaţi şi voi împlinirea acolo unde nu
se poate găsi; am cautat-o şi eu şi am cautat-o degeaba!
Aceasta este predica Eclesiastului: „Opriti zădărnicia căutărilor fără rost”.
Ce este împlinirea? Cum o putem găsi?
Dicţionarele definesc împlinirea ca fiind satisfacerea unei nevoi, împlinirea unui scop, rost sau ţel, ca o întregire sau desăvârşire, ca o relaţie sau o stare.
a. Mulţi consideră că împlinirea este satisfacerea unei nevoi.
Unul flămând poate să spună: „dacă aş avea o bucată de pâine, aş fi împlinit. Împlinirea
este o bucată de pâine? Cel fără adăpost spune: dacă aş avea un culcuş cald aş fi împlinit. Împlinirea este un adapost cald? Chiar dacă la prima vedere aşa pare, în realitate nu este aşa. Cel flămând, după ce va mânca va vedea că e zdrenţuit; după ce va avea o haină va vedea că nu are adăpost…
Dacă împlinirea este satisfacerea unei nevoi, trebuie să recunoaştem că împlinirea unei nevoi este ceva de moment şi trecător iar nevoile sunt gradate (vezi piramida lui Maslow):
I-nevoi fiziologice
II-nevoi de securitate
III-nevoi de statut social
IV-nevoi de afirmare şi autorealizare;
Împlinirea este legată întotdeauna de satisfacerea nevoii următoare, mai mari, iar cea mai mare nevoie din noi este nevoia de Dumnezeu. Rezulta că putem fi cu adevărat împliniţi când ne-am împlinit nevoia de Dumnezeu.
Blaise Pascal spunea că: „În fiecare din noi este un gol (o nevoie) care are forma lui Dumnezeu şi nimic altceva nu-l poate umple (împlini).
a. Dacă împlinirea este atingerea unui scop, rost, ţel, limită sau barem, cum am putea noi crede ca un scop pământesc, relativ şi trecător ne va da nouă împlinirea?
Domnul Isus spunea că satisfacţia, rostul şi hrana Lui este „să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui”(Ioan 4.34).
Solomon nu a găsit împlinirea pentru că el a căutat-o în lumea aceasta „de sub soare”, neglijând dimensiunea eternă a vieţii, fără gândul la veşnicie, fără Dumnezeu!
a. Dacă împlinirea este o relaţie şi dacă noi am fost creaţi de Dumnezeu să trăim în părtăşie cu El , noi nu vom fi împliniţi decât atunci când vom avea o relaţie apropiată cu El. Noi ne putem uni cu Dumnezeu în Hristos (Efes. 1.10).
b. Dacă împlinirea este desăvârşire, deoarece prin jertfa Domnului Isus am fost făcuţi desăvârşiţi (Ev. 10.14) şi neputând fi desăvârşiţi decât în El (Col. 1.28) rezultă că noi putem fi împliniţi numai în El.
c. Dacă împlinirea este o stare, atunci numai o stare a noastră după voia lui Dumnezeu, adică neprihănirea noastră, pe care ne-o dă Dumnezeu prin credinţă în Domnul Isus (Rom. 3.21,22) ne va da împlinirea.
Pavel, în Areopagul din Atena declara (Fapte 17.22-31) că: „ceea ce voi cinstiţi fără să cunoaşteţi”, adică ceea ce voi căutaţi- fără să ştiţi unde, ceea ce ce voi aveţi nevoie- fără să ştiţi ce „aceea vă vestesc eu”, adică pe Dumnezeu care ne-a creat, ne vrea binele şi împlinirea şi noi vom fi împliniţi dacă Îl căutăm şi ne silim să-L găsim.
Noi nu suntem produsul unor întâmplări oarbe, ci suntem creaţi de Dumnezeu. Şi dacă El ne-a creat, nu se putea să nu ne fi spus în Cuvântul Lui cum putem fi împliniţi, de aceea încheierea „predicii” Eclesiastului (Ecles. 12.13) este: „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.”
Asumarea acestei datorii îţi va aduce cu adevărat împlinirea. Pentru că împlinirea o poţi găsi numai la Dumnezeu, numai cu El, numai în El.
Dr. Costel Sofronie