Fundamentele teologice ale predicării

1. Introducere
În lucrarea de faţă vom vedea de ce este necesară predicarea. Samuel Wemp spunea că „Predicarea și predarea Cuvântului lui Dumnezeu este o parte vitală a lucrării. Să stai la amvon și sa predici prin puterea Duhului Sfânt și să vezi cum Dumnezeu transformă viețile este aproape ca și cum ai gusta din bucuriile cerului.”[1]
Predicatorul trebuie să aibă anumite fundamente teologice ale predicării. El trebuie să aibă o convingere puternică despre Dumnezeu, Scriptură, Biserică și despre predicare. El nu poate să proclame Adevarul lui Dumnezeu dacă nu este convins de lucrurile care țin de lucrarea lui.
Este foarte important ca un slujitor al lui Dumnezeu în această slujba a proclamării Cuvantului lui Dumnezeu prin predicare să aibă o înțelegere cât se poate de clară a lucrării pe care o face și să aibă chiar și convingeri teologice în ceea ce privește predicarea Cuvântului lui Dumnezeu.
2. Convingerea despre Dumnezeu
Aceasta este prima convingere pe care predicatorul trebuie să o aibă. El trebuie să aibă o convingere și o înțelegere clară și precisă despre Dumnezeu, „lucruri privitoare la ființa, acțiunea și scopul Lui”[2].
2.1.Dumnezeu este Lumină
Primul lucru care trebuie să îl știm este că Dumnezeu este lumină. El este sursa luminii. 1 Ioan 1:5 spune astfel: „Vestea, pe care am auzit-o de la El și pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină și în El nu este întunerec.” Sunt foarte multe interpretări pe această temă, dar în această literatură ioanină lumina simbolizează „adevărul”. Știind aceasta, am putea spune că așa cum natura luminii este de a lumina, tot așa este și natura lui Dumnezeu de a Se revela pe Sine[3].
2.2.Dumnezeu lucrează
Al doilea lucru pe care trebuie să îl știm ca și slujitori ai lui Dumnezeu este faptul că Dumnezeu lucrează. Dumnezeu și-a arătat puterea în creația Sa, dar și când a fost pe acest pământ prin Dumnezeu Fiul, adică Domnul nostru Isus Hristos. Domnul Isus Hristos, înainte de a Se înălța la cer a spus: „Toata puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ.”(Matei 28:18).


2.3.Dumnezeu vorbește
Al treilea lucru pe care trebuie să îl luăm în calcul este că Dumnezeu vorbește. Începutul epistolei către Evrei ne arată acest lucru astfel: „După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe chipuri...”(Evrei 1:1).
De la noi nu avem nimic de spus. A ne adresa unei congregații fără ferma convingere că suntem purtătorii unui mesaj divin ar constitui o culme a aroganței și a nebuniei. Doar atunci când suntem convinși că Dumnezeu lucrează(și că astfel S-a făcut cunoscut), că Dumnezeu a vorbit(și că astfel Și-a explicat lucrările) trebuie să vorbim, căci nu vom putea tăcea.[4]
Dumnezeu este Cel care vorbește, iar predicatorul are responsabilitatea să se adreseze mulțimii de oameni cu mesajul pe care Dumnezeu i l-a dat.
3. Convingerea despre Scriptură
Trebuie să știm că există putere în Cuvântul lui Dumnezeu. Această putere a mântuirii nu se află în înțelepciunea omului, ci în Scriptură(Cuvântul lui Dumnezeu). Oamenii, ca sa fie mântuiți, trebuie să se întoarcă spre Cuvântul lui Dumnezeu, iar dacă predicatorul vrea să facă o lucrare care să îi conducă pe oameni la mântuire, ei trebuie să predice Cuvântul lui Dumnezeu.[5]
Cuvântul lui Dumnezeu are mai multe funcții: Instruire, mustrare și îndreptare, edificare, mângâiere, motivare, înțelepciune, salvare și o salvare în comunicare.[6]
Pentru că este un subiect destul de vast, ar trebui să luăm în calcul 3 lucruri importante cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu.
3.1.Scriptura este Cuvântul scris al lui Dumnezeu
Aceasta este o definiție cât se poate de clară, simplă și adevărată a Scripturii. Este o diferență între a crede în puterea lui Dumnezeu sau în faptul că Dumnezeu a vorbit și că Scriptura este Cuvântul Său scris pentru noi oamenii.
Pentru că Biblia este Cuvântul scris al lui Dumnezeu pentru noi, Ea este unică și are autoritate.
Este de la sine înțeles că nu putem folosi Scriptura în mod adecvat la amvon dacă doctrina noastră despre Scriptură este inadecvata. Și viceversa, creștinii evanghelici, care au cea mai înaltă concepție despre Scriptură, ar trebui să fie departe cei mai conștiincioși predicatori. Faptul că nu suntem astfel de predicatori ar trebui să ne facă să plecăm capetele de rușine.

Dacă Scriptura ar fi doar o adunătură de idei omenești, care să reflecte credința comunităților creștine timpurii și să fie străbătută doar ici și colo de către un puseu de inspirație divină, atunci o atitudine nonșalantă și degajată față de ea ar fi scuzabilă.[7]

Știind că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu scris pentru noi oamenii, se poate ridica întrebarea dacă mai vorbește încă prin ceea ce a vorbit.
3.2.Dumnezeu vorbește încă prin ceea ce a vorbit
Este foarte ușor să spunem că Scriptura este Cuvântul scris al lui Dumnezeu și să ne oprim la această afirmație. Dacă am rămâne cu această afirmație fără să ne dorim să cunoaștem altceva mai mult despre Cuvântul lui Dumnezeu, vom fi descoperiți în fața criticilor care spun că Dumnezeul nostru, chiar dacă nu este mort, pare să fie aproape mort, astfel ajungem să creăm o impresie despre Dumnezeu, Cel care a vorbit cu secole în urmă, că acum tace și că acum singurele Lui cuvinte provin doar din această carte care a fost lăsată cu mii de ani în urmă.[8]

Atunci când am înțeles cu adevărat ideea că „Dumnezeu încă vorbește prin ceea ce a vorbit”, vom fi feriți de două erori diametral opuse. Prima este credința că, deși s-a auzit în vremurile vechi , vocea lui Dumnezeu rămâne astăzi tăcută. A doua este afirmația că Dumnezeu vorbește într-adevăr astăzi, dar că vorbele rostite de El au prea puțin de-a face cu Scriptura. Prima idee transformă pe creștini în niște iubitori de antichități, iar a doua în adepți ai existențialismului creștin.[9]

Dumnezeu, astăzi, încă mai vorbește prin Cuvântul Său, de aceea putem afirma că acest Cuvânt al lui Dumnezeu mai are încă putere.

3.3.Cuvântul lui Dumnezeu este puternic
Pe lângă faptul că Dumnezeu a vorbit în vechime și că vorbește și acum, El și înfăptuiește ceea ce spune. Cuvântul Lui nu doar explică acțiunea Lui, ci este activ prin El Însuși. John Wesley a fost un predicator care a cunoscut din experiență o putere mare din Cuvântul lui Dumezeu. În jurnalul lui se găsesc foarte multe însemnări pe marginea acestui subiect, referitor la puterea Cuvântului de a îmblânzi mulțimi ostile și de a le convinge de starea lor păcătoasă.

4. Convingerea despre Biserică
În primul rând ar trebui să se știe ce înseamnă cuvântul Biserică în original. Termenul grecesc folosit pentru Biserică este Ekklesia și înseamnă „cea chemată afară”. Totalitatea acelora care cred în Domnul Isus Hristos, ca și totalitatea unor astfel de credincioși care locuiesc într-o localitate limitată, în manuscricul grec al Noului Testament, este definită ca fiind Ekklesia.[10]
Despre Biserică oamenii au foarte multe convingeri. Biserica este creația lui Dumnezeu prin Cuvântul Său. Ba mai mult decât atât, această nouă creație a lui Dumnezeu este foarte dependentă de Dumnezeu, asemeni vechii creații.
Dumnezeu a chemat-o la viață prin Sfânta Scriptură și, chiar mai mult decâr atât, o menține și o susține, o reformează, o conduce și o sfințește, o înnoiește prin același Cuvânt.[11]
Această dependență a Bisericii de Cuvânt nu este o doctrină îmbrățișată de toți cu bucurie. În zilele polemicii romano-catolice, exponenții ei cei mai înverșunați insistau că „Biserica a scris Biblia” și, prin urmare, are autoritate asupra ei. Și astăzi încă se mai poate auzi acest argument simplist. Este adevărat, desigur, că ambele testamente au fost scrise în contextul unei comunități de credincioși și că alcătuirea Noului Testament, prin providența lui Dumnezeu, așa cum au văzut deja, a fost într-o oarecre măsură determinată de nevoile congregațiilor creștine locale. În consecință, Biblia nu poate fi detașată de mediul din care își trage obârșia, nici nu poate fi înțeleasă într-un context izolat de cel original.[12]
Dacă biserica ar dori să aibă din nou parte de o perioadă în care să înflorească, atunci are nevoie de o recuperare a predicării puternice și biblice, într-un spirit de credincioșie. Dumnezeu încă le spune oamenilor ceea ce spunea și psalmistul altă dată, în Psalmul 95:7 ”O! De ați asculta azi glasul Meu”, în timp ce predicatorilor le spune: „O! De ați proclama Cuvântul!”.
5. Convingerea despre predicare
Despre predicare trebuie să se știe că este transmiterea Adevărului și că este o temelie(în mod reciproc pentru activitatea pastorală.[13] Dacă ne uităm atenți în Noul Testament putem vedea că înainte de a se naște Domnul Isus, vărul Său, Ioan Botezătorul predica și proclama botezul pocăinței. Domnul Isus, în lucrarea avută pe acest pământ, a predicat, iar Matei 5-7 ne prezintă în detaliu o predică a Domnului Isus de pe Muntele Maslinilor. După Domnul Isus au fost ucenicii și apostolii care au început să predice Evanghelia(Vestea Bună) Mântuirii.[14]
Predicatorul scoțian James Stewart spunea că obiectivele oricărei predicări adevărate sunt „trezirea conștiinței prin sfințenia lui Dumnezeu, hrănirea minții cu adevărul lui Dumnezeu, purificarea imaginației prin frumusețea lui Dumnezeu, deschiderea inimii față de dragostea lui Dumnezeu, dedicarea voinței față de voia lui Dumnezeu”.
Cu alte cuvinte, Dumnezeu este scopul predicării, El este temeiul predicării – iar toate mijloacele necesare între aceste două repere sunt date de Duhul lui Dumnezeu.[15]
Pentru că trebuie să se admită că pastorii sunt învățători și predicatori, se ridică o întrebare, și anume: Ce fel de predici ar trebui să aibă ei?
Materialele de homiletică sunt pentru ei o listă bogată de opțiuni. Sunt predici tematice și textuale. Unele predici au scop doctrinar, devoțional, etico-moral, evanghelistice și așa mai departe.[16]
În ceea ce privește pregătirea mesajului de către pastor, pe care i-l dă Dumnezeu, el trebuie să se lase stăpânit de text, să lase textul să vorbească, sa lucreze la claritatea mesajului, iar mai apoi să pregăteasca transmiterea mesajului și desigur, să nu uite să se pregătească pe el însuși ca să transmită mesajul.[17]
6. Concluzii
Pentru a putea proclama Cuvântul lui Dumnezeu clar și limpede, trebuie mai întâi să Îl crezi, să ai convingeri ferme asupra Lui, apoi să te lași condus, călăuzit și insuflat de Duhul Domnului. Foarte mulți predicatori predică Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu sunt siguri pe ceea ce ei predică, tocmai de aceea ei nu sunt siguri pe ceea ce rostesc în predicile lor și proclamă Adevărul lui Dumnezeu ca și pe o minciună. Ca și slujitor al lui Dumnezeu, trebuie să ai convingeri clare ale credinței tale în Dumnezeu, iar mai apoi acestea te vor ajuta să predici Adevărul lui Dumnezeu cu putere, ca pe un mare adevăr.
Lucrarea de față a avut scopul să te ajute să înțelegi marile doctrine ale creștinismului(Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, despre Biserică, iar mai apoi despre lucrarea de predicare).

[1] Summer Wemp, Ghid de Păstorire Practică (Illinois: Societatea Misionară Română, 1985), p. 185.
[2] Vezi John Stott, Puterea predicării (Cluj Napoca: Edit. Logos, 2004), p. 84.
[3] Ibid, p.84-85.
[4] Ibid, p.87.
[5] Vezi, John Stott, Portretul Predicatorului ( Cluj-Napoca: Edit. Logos, 2002), p. 121.
[6] Pentru mai multe detalii vezi Mihai Handaric, Curs de Predicare- Exegeza și Homiletica Textelor Biblice ( Arad: Edit. Carmel Print, 2007), pp. 17-28.
[7] John Stott, Puterea predicării (Cluj Napoca: Edit. Logos, 2004), p. 90.
[8] Ibid, p. 91.
[9] Ibid, pp. 92-93.
[10] Vezi Konrad Bussemer, Biserica Domnului Isus Hristos (București: Edit. Stephanus, 1996), p.9
[11] John Stott, Puterea predicării (Cluj Napoca: Edit. Logos, 2004), pp. 98-99.
[12] Ibid, p. 99.
[13] Pentru mai multe detalii vezi Vasile Talpoș, Propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu (Germania: Edit. Lumina Lumii, 1994), pp. 8-10.
[14] Pentru a vedea felul predicării lui Ioan Botezătorul, a Domnului Isus, a ucenicilor și a apostolilor vezi Costel Ghioancă, Predicarea reștină în perioada postmodernă (Dej: Edit. Astra, 2007), pp. 18-24.
[15] John Piper, Supremația lui Dumnezeu în Predicare (Oradea: Edit. Cartea Creștină, 1999), p.19.
[16] Vezi John Stott, Puterea predicării (Cluj Napoca: Edit. Logos, 2004), p112.
[17] Pentru a vedea in detaliu aceste lucruri vezi Greg Scharf, Pregătiți pentru a predica (Oradea: Edit. Făclia, 2008), pp. 131-204.

Sper ca aceste lucruri sa ne ajute sa intelegem mai bine lucrarea de predicare si sa fie niste fundamente in lucrarea aceasta. Doresc ca Dumnezeu sa va binecuvanteze!


Stoica Timotei :)