Experienta interculturala

În prezenta lucrare vom vedea o experiență interculturală din viața mea, care mi-a schimbat perspectiva asupra anumitor aspecte ale slujirii în via Domnului, perspective care aveau nevoie de schimbare, pentru că în urma schimbării lor, am învățat câteva lucruri esențiale(cred eu) pentru slujirea la care m-a chemat Dumnezeu.
În urmă cu câteva luni, am fost repartizat de către conducerea Institutului în practica de Paști, undeva la aproximativ 800 kilometri distanță de casă, mai exact în orașul Pașcani, județul Iași. Am plecat în această practică cu o teamă de necunoscut, oar una din aceste temeri era exact faptul că locul unde voi urma să fac practica de Paști are altă cultură decât locul natal. Eu fiind din Ardeal, am mers în Moldova Românească. Pe măsură ce mă apropiam de Pașcani creștea vertiginos acest sentiment foarte ciudat al fricii de necunoscut.
Una din primele bariere pe care le-am întâlnit a fost chiar cea lingvistică. Frații care m-au cazat și care au avut grijă ca să am toate cele necesare aveau un vocabular foarte interesant. Pentru a înțelege ceea ce vroiau să îmi comunice trebuia să fiu foarte atent. De ce foarte atent? Pentru că adesea în vorbirea lor se găseau regionalisme, cuvinte total străine de mine, tânăr care locuiesc în Ardeal. Bineînțeles că unele cuvinte precum: „colea”, „oleacă”, „botă” și altele le înțelegeam, dar erau și unele cuvinte pe care nu le înțelegeam, fapt care a dus adesea la întreruperea multor discuții pentru a lămuri acele cuvinte. Apoi, un alt lucru care făceau comunicarea să fie cam dificilă consta în faptul că vorbeau foarte încet, și nu o dată a trebuit să rog să se repete în ceea ce tocmai spusese. Ideea pe care vreau să o scot în evidență din cele spuse până acum este faptul că o barieră pe care am întâlnit-o, mergând în această practică, a fost chiar la nivel de comunicare, lingvistic.
Apoi, o altă barieră pe care am întâmpinat-o a fost chiar după prima predică, susținută în dimineața din duminica Floriilor. Un frate din Biserică, care este un angajat al Primăriei Municipiului Pașcani în secția de asistență socială, mi-a spus ca modul meu de exprimare nu a fost pe înțelesul multora din biserică. Ce-i drept, înainte ca să stau de vorbă cu acest frate, imediat după ce am terminat de rostit predica, o soră care își luase notițe a venit să mă întrebe ce înseamnă rutină, pentru că folosisem în repetate rânduri acest cuvânt și nu l-am explicat, nu am spus nici un sinonim al acestui cuvânt. Revenind la discuția cu fratele respectiv, vreau să spun că am rămas foarte șocat de faptul că mi-a spus că, dacă vreau ca predicarea mea să aibă o mai mare eficiență, trebuie să am foarte mare grijă cum mă exprim pe viitor, pentru ca mulți frați din cei care nu au înțeles foarte multe lucruri din prima predică, să înțeleagă. Pe de o parte m-am simtit flatat la auzul acestora pentru că eu știu că nu am un vocaular foarte elevat și, ce-i drept, nu am încercat nicidecum să impresionez printr-un vocabular stralucit, deși în anumite circumstanțe am folosit anumite procedee stilistice pentru a creiona anumite aspecte. Atunci mi-am dat seama că mândria poate apărea, iar fratele care mi-a spus aceste lucruri vroia ca eu să iau aminte și să încerc pe viitor să folosesc cuvinte uzuale pentru zona aceasta a țării. Un aspect pe care nu l-am menționat mai devreme este faptul că Biserica are în jur de 15 membri, iar majoritatea dintre ei sunt ajunși la o vârstă destul de înaintată(fratele prezbiter al bisericii având 82 de ani, iar fratele casier avand 79). Așadar am vrut să mă conformez celor spuse, prin urmare am început să stau mai mult de vorbă cu frați și surori din biserică, astfel am ajuns să mă familiarizez cu o parte din vocabularul uzual al acestei zone.
O altă barieră importantă pe care am întâmpinat-o a fost în vara aceasta când am fost din nou în practică în acest loc, când mi-am uitat costumul acasă. Pentru că mi-am dat seama de acest lucru abia când am ajuns la Cluj și urma să iau legătura spre Pașcani, nu mai puteam să mă întorc acasă pentru a îmi lua costumul. Când am ajuns în Pașcani am căutat un magazin de haine de unde mi-am cumpărat niște pantaloni de stofă, o cămașă și o cravată. Oricât de mult am căutat un sacou pentru costum, nu am găsit, mai ales că toate ce le găseam depășeau cu mult ceea ce îmi puteam permite să îmi cumpăr. Prin urmare, în ziua de duminică, când am fost la Biserică, am mers fără sacou. Vreau să spun, înainte de a continua, că în practica de Paști am aflat care e părerea fraților cu privire la îmbrăcămintea celor care predică în biserica lor(iar sacoul era necesar!!!). Eu neavând sacou, am hotărât să nu mă urc la amvon, ci să predic din afara podiumului, fapt care a uimit pe anumiți frați. Îmbrăcămintea a constituit o altă barieră, pentru că din locul unde vin nu este neapărat obligatoriu ca cel ce predică să poarte și sacou(deși cravata de obicei nu lipsește).
Nivelul de trai, de asemenea a constituit o altă barieră. Datorită faptului că mai mult din jumătatea membrilor bisericii sunt pensionari, nivelul de trai al bisericii este foarte scăzut. Nu spun aceasta ca și cum aș fi așteptat un sprijin financiar din partea bisericii, dar îmi aduc aminte că în practica de Paști ne-am strâns undeva la subsolul bisericii pentru ca prețul încălzirii să fie cât se poate de redus.
În încheierea acestei lucrări aș vrea să prezint câteva lucruri pe care le-am învățat, pe care Dumnezeu m-a învățat prin anumiți frați, din această zonă a țării:
• Am învățat că trebuie să fiu sociabil. Să stau de vorbă cu frații și cu surorile din biserică, să le cunosc anumite probleme, să mă pot ruga pentru ei.
• Am învățat că trebuie să țin cont de vocabular. Trebuie ca atunci când merg într-o altă cultură unde se folosesc multe regionalisme pe care eu nu le cunosc, sau cu care nu sunt foarte familiarizat, să le învăț și chiar să încep să le folosesc în vorbire.
• De asemenea, am mai învățat că trebuie ca vorbirea mea să fie una foarte coerentă și foarte clară/inteligibilă. Trebuie ca să mă explic într-un mod cât se poate de natural și de ușor pentru ca fiecare să înțeleagă ceea ce spun. Aceasta face ca predica să fie foarte eficientă.
Ce recomand, în urma acestor experiențe minunate pe care le-am avut în această parte a țării? Unele din recomandări o sa fie intr-o legătură foarte strânsă cu ceea ce Dumnezeu m-a învățat în urma aceste experiențe interculturale:
• Recomand ca atunci când mergi într-o cultură diferită de cea din care faci parte, să fii cu ochii-n patru și să te straduiești să sesizezi diferențele de cultură dintre cultura de unde vii, cu care esti obișnuit, și cultura în care ai ajuns să stai pentru o perioadă nedeterminată de timp.
• Recomand de asemenea ca, după ce îți dai seama de diferențele de cultură, să încerci să te obișnuiești cu acele lucruri, să dorești să fii într-un mod cât mai natural asemenea celor care sunt în jurul tău.
• Recomand ca vorbirea ta să fie una utilă. În ce sens? Dacă vocabularul tău este foarte elevat și știi că nu sunt foarte mulți care nu înțeleg felul în care te exprimi, renunță la el și adoptă un vocabular care să fie înțeles de toți cei din jurul tău.
• Recomand apoi ca să încerci să te asemeni celor din noua cultură în care ești și în ceea ce ține de vestimentație, mai ales dacă ești slujitor al lui Dumnezeu cu Evanghelia.
Nădăjduiesc ca lucrarea de față să îți fie de un real folos atunci când ajungi într-o altă cultură, iar lucrurile pe care le-am învățat să fie niște puncte de reper importante pentru tine.